dezmierdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. –
Dezmierda +
suf. -ător.dezmierdător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmierdătór (-mier-) adj. m.,
pl. dezmierdătóri; f. sg. și
pl. dezmierdătoáredezmierdător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. —
Dezmierda +
suf. -ător.