dezmeticire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEZMETICÍRE,dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.
dezmeticire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri
dezmeticire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEZMETICÍRE,dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] — V. dezmetici.