dezmierda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I.
1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta.
2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [
Var.: (
reg.)
dizmierdá vb. I] –
Lat. *
dismerdare.dezmierda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmierdá (a ~) (-mier-) vb.,
ind. prez. 3
dezmiárdă (-miar-); conj. prez. 3
să dezmiérdedezmierda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I.
1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta.
2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [
Var.: (
reg.)
dizmierdá vb. I] —
Lat. *dismerdare.