dezmierdare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMIERDÁRE, dezmierdări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă. ♦ Răsfăț. [
Var.: (
reg.)
dizmierdáre s. f.] –
V. dezmierda.dezmierdare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmierdáre (-mier-) s. f.,
g.-d. art. dezmierdắrii; pl. dezmierdắridezmierdare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMIERDÁRE, dezmierdări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă. ♦ Răsfăț. [
Var.: (
reg.)
dizmierdáre s. f.] —
V. dezmierda.