dezmierdător - explicat in DEX

dezmierdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

dezmierdător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezmierdătór (-mier-) adj. m., pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre

dezmierdător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. — Dezmierda + suf. -ător.