dezmetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. –
Cf. bezmetic.dezmetic (Dicționaru limbii românești, 1939)dezmetíc V.
bezmetic.dezmetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmétic (rar)
adj. m.,
pl. dezmétici; f. dezmétică, pl. dezméticedezmetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. —
Cf. bezmetic.