dezlipi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat.
2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦
Refl. (Adesea
fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. –
Dez- +
lipi.dezlipi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezlipí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezlipésc, imperf. 3
sg. dezlipeá; conj. prez. 3
să dezlipeáscădezlipi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat.
2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦
Refl. (Adesea
fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. —
Pref. dez- +
lipi.