deziluziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I.
Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. desillusionner.