deziluzie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. – Din
fr. désillusion.deziluzie (Dicționar de neologisme, 1986)DEZILÚZIE s.f. Înșelare a iluziilor, dezamăgire, decepție. [Gen.
-iei, var.
deziluziune s.f. / cf. fr.
désillusion].
deziluzie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZILÚZIE s. f. decepție, dezamăgire. (< fr.
désillusion)
deziluzie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezilúzie (de-zi-, -zi-e/dez-i-) s. f.,
art. dezilúzia (-zi-a), g.-d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii, art. dezilúziile (-zi-i-)deziluzie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZILÚZIE, deziluzii, s. f. Decepție, dezamăgire. —
V. désillusion.