dezincrimina - explicat in DEX

dezincrimina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZINCRIMINÁ, dezincriminéz, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.

dezincrimina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)

dezincrimina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*dezincriminá (a ~) (de-zin-cri-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincrimineáză

dezincrimina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. — Pref. dez- + incrimina.