deziluziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I.
Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [
Pr.:
-zi-o-] – Din
fr. desillusionner.deziluziona (Dicționar de neologisme, 1986)DEZILUZIONÁ vb. I. tr. A înșela iluziile cuiva; a dezamăgi. [Pron.
-zi-o-. / < fr.
désillusionner].
deziluziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZILUZIONÁ vb. tr. a face pe cineva să-și piardă iluziile; a dezamăgi, a decepționa. (< fr.
désillusionner)
deziluziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!deziluzioná (a ~) (de-zi-, -zi-o-/dez-i-) vb.,
ind. prez. 3
deziluzioneázădeziluziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I.
Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [
Pr.:
-zi-o] — Din
fr. désillusionner.deziluzionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deziluzionà v. a face să înceteze iluziunile.