deziluzionà - explicat in DEX

deziluziona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. desillusionner.

deziluziona (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZILUZIONÁ vb. I. tr. A înșela iluziile cuiva; a dezamăgi. [Pron. -zi-o-. / < fr. désillusionner].

deziluziona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZILUZIONÁ vb. tr. a face pe cineva să-și piardă iluziile; a dezamăgi, a decepționa. (< fr. désillusionner)

deziluziona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!deziluzioná (a ~) (de-zi-, -zi-o-/dez-i-) vb., ind. prez. 3 deziluzioneáză

deziluziona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [Pr.: -zi-o] — Din fr. désillusionner.

deziluzionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deziluzionà v. a face să înceteze iluziunile.