deziderat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din
lat. desideratum.deziderat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZIDERÁT s. n. ceea ce e de dorit să se realizeze. ◊ dorință (formulată oficial), doleanță. (< germ.
Desiderat, lat.
desideratum)
deziderat (Dicționaru limbii românești, 1939)* deziderát n., pl.
e (lat.
desideratum, d.
desiderare, a dori. V.
deșider, consider). Dorință.
deziderat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deziderát s. n.,
pl. deziderátedeziderat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deziderat n. ceeace rămâne de completat sau de rezolvat:
orice știință are dezideratele sale.deziderat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. —
Din lat. desideratum.