dezertor - explicat in DEX

dezertor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

dezertor (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].

dezertor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)

dezertor (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.

dezertor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezertór s. m., pl. dezertóri

dezertor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezertor m. cel ce dezertează.

dezertor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZERTÓR, -OÁRE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. — Din fr. déserteur.