dezerta - explicat in DEX

dezerta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZERTÁ, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.

dezerta (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZERTÁ vb. I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (Fig.) A părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. [< fr. déserter].

dezerta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZERTÁ vb. intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (fig.) a părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. (< fr. déserter)

dezerta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezertá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezerteáză

dezerta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZERTÁ, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. — Din fr. déserter.

dezertà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezertà v. 1. a părăsi un loc, un partid; 2. a părăsi serviciul militar fără permisiune; 3. a trece la dușman.