dezesperant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. Care te duce la desperare, care te face să desperi. – Din
fr. désespérant.dezesperant (Dicționar de neologisme, 1986)DEZESPERÁNT, -Ă adj. Care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant. [< fr.
désespérant].
dezesperant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZESPERÁNT, -Ă adj. desperant. (< fr.
désespérant)
dezesperant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezesperánt adj. m.,
pl. dezesperánți; f. dezesperántă, pl. dezesperántedezesperant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. Care te duce la disperare, care te face să disperi. — Din
fr. désespérant.