dezertare - explicat in DEX

dezertare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZERTÁRE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. – V. dezerta.

dezertare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZERTÁRE s.f. Acțiunea de a dezerta și rezultatul ei; fugă la inamic, dezerțiune. [< dezerta].

dezertare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dezertáre s. f., g.-d. art. dezertắrii; pl. dezertắri

dezertare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezertare f. acțiunea de a dezerta: dezertare din armată.

dezertare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZERTÁRE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. — V. dezerta.