dezeșua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZEȘUÁ, dezeșuéz, vb. I.
Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [
Pr.:
-șu-a] – Din
fr. déséschouer.dezeșua (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZEȘUÁ vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli. (< fr.
déséchouer)
dezeșua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZEȘUÁ, dezeșuéz, vb. I.
Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [
Pr.:
-șu-a] — Din
fr. déséschouer.