detunat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. –
V. detuna.detunat (Dicționaru limbii românești, 1939)detunát, -ă adj. Trăsnit.
Fig. Iron. Beat.
detunat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)detunat a. trăsnit:
munte cu capul de piatră de furtune detunată EM.
detunat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETUNÁT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. —
V. detuna.