detunare - explicat in DEX

detunare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETUNÁRE, detunări, s. f. Acțiunea de a detuna (1) și rezultatul ei; bubuit, detunătură. – V. detuna.

detunare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detunáre s. f., g.-d. art. detunắrii; pl. detunắri

detunare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detunare f. sgomotul produs de o explozie.

detunare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETUNÁRE, detunări, s. f. Acțiunea de a detuna (1) și rezultatul ei; bubuit, detunătură. — V. detuna.