detracta - explicat in DEX

detracta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.

detracta (Dicționar de neologisme, 1986)
DETRACTÁ vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].

detracta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETRACTÁ vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter)

detracta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detractá (a ~) (a ponegri) (livr.) (de-trac-) vb., ind. prez. 3 detracteáză

detracta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. — Din fr. détracter.

detractà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detractà v. a vorbi rău de cineva, a depreția meritul cuiva.