detractare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETRACTÁRE, detractări, s. f. Acțiunea de
a detracta. –
V. detracta.detractare (Dicționar de neologisme, 1986)DETRACTÁRE s.f. Acțiunea de a detracta; defăimare. [<
detracta].
detractare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detractáre (
livr.)
(de-trac-) s. f.,
g.-d. art. detractắrii; pl. detractắridetractare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETRACTÁRE, detractări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a detracta. — V.
detracta.