detracare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETRACÁRE, detracări, s. f. (
Livr.) Faptul de
a se detraca. –
V. detraca.detracare (Dicționar de neologisme, 1986)DETRACÁRE s.f. Acțiunea de a (se) detraca și rezultatul ei. [<
detraca].
detracare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detracáre (de-tra-) s. f.,
g.-d. art. detracắrii; pl. detracắridetracare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETRACÁRE, detracări, s. f. (
Livr.) Faptul de
a se detraca. —
V. detraca.