detracat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETRACÁT, -Ă, detracați, -te, adj. (
Livr.; adesea substantivat) Smintit, țicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. –
V. detraca. Cf. fr. détraqué.detracat (Dicționar de neologisme, 1986)DETRACÁT, -Ă adj. Stricat, dezechilibrat, deșănțat; țicnit. ♦ (
Rar; despre mașini) Stricat, defect. [< fr.
détraqué].
detracat (Dicționaru limbii românești, 1939)* detracát, -ă adj. și s. (fr.
dé-traqué, d.
dé-traquer, a strica mecanizmu, a turbura, v. vfr.
trace, mers, urmă). Persoană cu corpu și spiritu stricat de vițiĭ:
beția mărește număru detracaților.detracat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETRACÁT, -Ă, detracați, -te, adj. (
Livr.; adesea substantivat) Smintit, țicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. —
V. detraca. Cf. fr. détraqué.