detesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DETESTÁ, detest, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din
fr. détester, lat. detestari.detesta (Dicționar de neologisme, 1986)DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i.
detést și (
rar)
-ez. / < fr.
détester, cf. it.
detestare, lat.
detestari].
detesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr.
détester, lat.
detestari)
detesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)detestá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
detéstădetestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)detestà v. a urî tare.
detesta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DETESTÁ, detést, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund – Din
fr. détester, lat. detestari.