detesta - explicat in DEX

detesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETESTÁ, detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.

detesta (Dicționar de neologisme, 1986)
DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].

detesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)

detesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detestá (a ~) vb., ind. prez. 3 detéstă

detestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detestà v. a urî tare.

detesta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETESTÁ, detést, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund – Din fr. détester, lat. detestari.