detestabil - explicat in DEX

detestabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DETESTÁBIL, -Ă, detestabili, -e, adj. Vrednic de ură, de dispreț. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul așteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis.

detestabil (Dicționar de neologisme, 1986)
DETESTÁBIL, -Ă adj. De disprețuit; demn de ură. [Cf. fr. détestable, lat. detestabilis].

detestabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DETESTÁBIL, -Ă adj. demn de dispreț, de ură. ◊ (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut. (< fr. détestable, lat. detestabilis)

detestabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*detestabíl, -ă adj. (lat. detestabilis). Abominabil, execrabil, demn de mare ură: persoană, acțiune detestabilă. Foarte răŭ: timp detestabil. Adv. În mod detestabil.

detestabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
detestábil adj. m., pl. detestábili; f. detestábilă, pl. detestábile

detestabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
detestabil a. 1. ce trebue să fie detestat; 2. foarte rău: timp detestabil.

detestabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DETESTÁBIL, -Ă, detestabili, -e, adj. Vrednic de ură, de dispreț. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul așteptat sau cerut. — Din fr. détestable, lat. detestabilis.