desufleca (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)DESUFLECÁ, desúflec, vb. I.
Tranz. A desface ceea ce era suflecat.
O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.
desufleca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desuflecá (a ~) (
reg.)
(-su-fle-) vb.,
ind. prez. 3
desúflecă