desuetudine - explicat in DEX

desuetudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desuetudo, -inis.

desuetudine (Dicționar de neologisme, 1986)
DESUETÚDINE s.f. Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. désuétude].

desuetudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESUETÚDINE s. f. ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. ♦ a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. désuétude, lat. desuetudo)

desuetudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*desuetúdine f. (lat. de-suetúdo -údinis, d. de-suéscere, a dezvăța, a dezobișnui, care vine d. suus, al săŭ). Dezvăț, dezobișnuință, uĭtarea unuĭ obiceĭ, maĭ ales a uneĭ legĭ. A cădea în desuetudine, a fi dat uĭtăriĭ. – Și dis- (lat. dis-).

desuetudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desuetúdine (-su-e-) s. f., g.-d. art. desuetúdinii

desuetudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] — Din fr. désuétude, lat. desuetudo, -inis.