desulfitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de
a desulfita și rezultatul ei. –
V. desulfita.desulfitare (Dicționar de neologisme, 1986)DESULFITÁRE s.f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. [<
desulfita].
desulfitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desulfitáre s. f.,
g.-d. art. desulfitắrii; pl. desulfitắridesulfitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de
a desulfita și rezultatul ei. —
V. desulfita.