destroieni(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESTROIENÍ,destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des1- + [în]troieni.
destroieni(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) destroiení(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sădestroieneáscă
destroieni(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESTROIENÍ,destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. — Pref. des- + [în]troieni.