destinzator - explicat in DEX



destinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor.

Alte cuvinte din DEX

DESTINS DESTINDERE DESTINDE « »DESTITUI DESTITUIBIL DESTITUIRE