destins - explicat in DEX



destins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTÍNS, -Ă, destinși, -se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniștit. – V. destinde.

destins (Dicționar de neologisme, 1986)
DESTÍNS, -Ă adj. 1. Relaxat. 2. (Despre ținuturi, suprafețe) Desfășurat în toată întinderea lui, întins. [< destinde].

destins (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESTÍNS, -Ă adj. relaxat, calm, liniștit. (< destinde)

destins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTÍNS, -Ă, destinși, -se, adj. Care a pierdut din încordare, care nu este întins; (despre nervi) relaxat, calmat, liniștit. — V. destinde.