destituire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTITUÍRE, destituiri, s. f. Acțiunea de
a destitui și rezultatul ei; scoatere din funcție. –
V. destitui.destituire (Dicționar de neologisme, 1986)DESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; destituțiune, dare afară. [<
destitui].
destituire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)destituíre s. f.,
g.-d. art. destituírii; pl. destituíridestituire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTITUÍRE, destituiri, s. f. Acțiunea de
a destitui și rezultatul ei; scoatere din funcție. —
V. destitui.