destinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTINÁRE, destinări, s. f. Acțiunea de
a destina și rezultatul ei. –
V. destina.destinare (Dicționar de neologisme, 1986)DESTINÁRE s.f. Acțiunea de a destina. [<
destina].
destinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)destináre s. f.,
g.-d. art. destinắrii; pl. destinắridestinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTINÁRE, destinări, s. f. Acțiunea de
a destina și rezultatul ei. —
V. destina.