deșteptător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ♦
Ceas deșteptător (și substantivat,
n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. –
Deștepta +
suf. -ător.