desteptaciune - explicat in DEX



deșteptăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept (2). – Deștept + suf. -ăciune.

Alte cuvinte din DEX

DESTEPTA DESTEPT DESTELENIT « »DESTEPTARE DESTEPTAT DESTEPTATOR