despotìc - explicat in DEX

despotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique.

despotic (Dicționar de neologisme, 1986)
DESPÓTIC, -Ă adj. De despot; tiranic, absolutist, dictatorial. [Cf. fr. despotique].

despotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESPÓTIC, -Ă adj. 1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic. 2. abuziv, arbitrar. (< fr. despotique)

despotic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*despótic, -ă adj. (vgr. despotikós). Arbitrar, tiranic: guvern despotic. Adv. În mod despotic. – Vechĭ (Con. 281). -ícesc (rus. despotičeskiĭ).

despotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
despótic adj. m., pl. despótici; f. despótică, pl. despótice

despotìc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
despotìc a. arbitrar, tiranic.

despotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). — Din fr. despotique.