despotcovi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV.
Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦
Tranz. A scoate unui animal potcoavele. –
Des1- +
potcovi.despotcovi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despotcoví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despotcovésc, imperf. 3
sg. despotcoveá; conj. prez. 3
să despotcoveáscădespotcovi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV.
Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦
Tranz. A scoate unui animal potcoavele. —
Pref. des- + potcovi.