despopi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DESPOPÍ, despopesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A răspopi. – Din
des1- +
popi.despopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despopì v. a scoate din popie, a lua darul preoției:
Mihaiu puse pe mitropolit de despopi pe Stoica BĂLC.