despotcovit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. Căruia i-au căzut sau i-au fost scoase potcoavele; fără potcoave. –
V. despotcovi.despotcovit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. Căruia i-au căzut sau i-au fost scoase potcoavele; fără potcoave. —
V. despotcovi.