despodobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) scoate podoabele. –
Des1- + [
îm]podobi.
despodobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despodobí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despodobésc, imperf. 3
sg. despodobeá; conj. prez. 3
să despodobeáscădespodobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPODOBÍ, despodobesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) scoate podoabele. —
Pref. des- +[îm]
podobi.