despletire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESPLETÍRE,despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. – V. despleti.
despletire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) despletíre s. f., g.-d. art. despletírii; pl. despletíri
despletire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESPLETÍRE,despletiri, s. f. Acțiunea de a (se) despleti și rezultatul ei. — V. despleti.