despleti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPLETÍ, despletesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦
Refl. și
tranz. A(-și) desface cosițele. ♦
Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. –
Des1- + [
îm]pleti.
despleti (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)despletí, despletesc, vb. tranz, refl. – A (se) desface din împletitură; a(-și) desface cosițele. Cu referire la despletirea părului de către femei, în semn de doliu; în același context bărbații umblau fără clop pe cap timp de trei zile: „Fetele s-or despleti / Și pe mine m-or jeli” (Calendar 1980: 129). – Des + (îm)pleti.
despleti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despletí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despletésc, imperf. 3
sg. despleteá; conj. prez. 3
să despleteáscădespleti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPLETÍ, despletesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦
Refl. și
tranz. A(-și) desface cosițele. ♦
Refl. Fig. (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. —
Pref. des- + [îm]
pleti.despletì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despletì v.
1. a desface ce a fost împletit;
2. a desface pletele de păr.