despletit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat.
2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură;
p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. –
V. despleti.despletit (Dicționaru limbii românești, 1939)despletít, -ă adj. Desfăcut, vorbind de ceĭa ce era împletit:
o femeĭe speriată alega cu păru despletit.despletit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despletit a. desfăcut:
cu părul despletit.despletit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deșirat.
2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură;
p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. —
V. despleti.