despinteca(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESPINTECÁ,despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Des1- + spinteca.
despinteca(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !despintecá(a ~) (rar) (des-pin-/de-spin-) vb., ind. prez. 3 despíntecă
despinteca(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESPINTECÁ,despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. — Pref. des- + spinteca.