desperechea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I.
Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche.
2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. –
Des1- + [
îm]perechea.
desperechea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desperecheá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. desperechéz, 3
desperecheáză, 1
pl. desperechém; conj. prez. 3
să desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheátdesperecheà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desperecheà v. a face să nu mai fie pereche, a dezuni.
desperechea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I.
Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche.
2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. —
Pref. des- + [îm]
perechea.