despecetlui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV.
Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. –
Des1- +
pecetlui.despecetlui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)despecetluí (a ~) (
înv.)
(-ce-tlu-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. despecetluiésc, imperf. 3
sg. despecetluiá; conj. prez. 3
să despecetluiáscădespecetlui (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)despecetlui v.
1. a rupe pecetea;
2. a deschide o scrisoare.
despecetlui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. –
Pref. des- + pecetlui.