desfunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I.
Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep;
p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦
Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa.
2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc.
3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc.
4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. –
Des1- + [în]
funda.desfunda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfundá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
desfúndădesfundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desfundà v.
1. a scoate fundul unui vas:
a desfunda un butoiu; 2. a destupa:
mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat;
4. a desgheța:
ploile reci desfundă pământul OD.
desfunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I.
Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep;
p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦
Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa.
2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc.
3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc.
4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. —
Pref. des- + [în]
funda.