desfrunzire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESFRUNZÍRE,desfrunziri, s. f. Acțiunea de a (se) desfrunzi și rezultatul ei. – V. desfrunzi.
desfrunzire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) desfrunzíre s. f., g.-d. art. desfrunzírii; pl. desfrunzíri
desfrunzire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESFRUNZÍRE,desfrunziri, s. f. Acțiunea de a (se) desfrunzi și rezultatul ei. — V. desfrunzi.